Oceanul roman Cartea Româneasca, 1980

Cititi un fragment din carte Repere critice

 

 

 

OCEANUL (fragment)

 

 

 

 

REPERE CRITICE

"Una dintre exigentele realismului este prezentarea vietii si adevarului vietii. Or, s-ar parea ca nici un autor pâna acum n-a avut curajul sa se ocupe de realitate asa cum este. Dar, în executarea acestui deziderat, poate sa fie marea lovitura a unui scriitor, si Daniel Dragan a sesizat acest lucru. Un autor poate sa revina cu mult succes la realitate, la un nou realism care amesteca tematicul si problematicul în reprezentarea vietii fara teze, fara sabloane, fara cenzura si chiar fara grija pentru arta.
Aceasta imagine comprehensiva a Oceanului este si cheia unei structuri care da autorului posibilitatea sa se ocupe fara nici un fel de prejudecata de toate problemele epocii noastre vazuta ca o realitate indefinita si în acelasi timp exacta. Si nu gasesc la ora actuala un autor care sa fi îndraznit atât de mult. Ma refer si la marii nostri autori consacrati."
Marian Popa (1980)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

REPERE CRITICE

"În cinci pagini de carte se cuprinde un tablou mai virulent decât ar fi fost un întreg dur roman social. Un referat incisiv, conspectat, implozat, pustiitor. Margelele rosii declanseaza în total un asemenea impact de violenta, esec si durere, ca de lovituri ce nimeresc drept între ochi: iuti, îndemânatice, date cu dezinvoltura, în treacat, ca de reporter profesionist, profesionist pasa-mi-te amuzat si grabit al sesizarii temeiurilor unei lumi întunecoase, contradictorii, tragice."
N. Steinhardt (1984)

"Schitele si povestirile lui Daniel Dragan din volumul Margele rosii au caracteristic un ton care le unifica, dând întregii culegeri acea necesara omogenitate de stil si atitudine: tonul unei înregistrari aparent neutre si, în realitate, al unei lacome absorbtii a detaliului semnificativ. Textele mai scurte capata din acest motiv un aspect sarcastic, realizat îndeosebi prin folosirea stilului indirect liber: situatii desenate cu precizie, astfel încât sa degaje un adevar moral si psihologic, stari confluctuale resorbite în nuante prinse cu finete, momente de intensificare a existentei capabile sa puna în valoare o dominanta sufleteasca".
Mircea Iorgulescu (1984)