Presimtirileroman Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1989; |
![]() |
PRESIMTIRILE(fragment)
Bazil sari câteva fraze, apoi întoarse foaia si descifra pe verso fraza scrisa marunt cu creionul: Se vor cutremura cele douasprezece ziduri si cele douasprezece nume, iar portile cele trei se vor cutremura (pauza) iar cele sapte capete sunt sapte munti pe care sade femeia.
Si înca: Samânta tine în ea copacul si copacul este mai mare decât samânta, citea Bazil, neluând în seama vaicarelile batrânei. Asa vine o vreme când simti în tine cum creste o bogatie nedeslusita, creste în tine si din tine, pâna dincolo de tine si se duce în sus si în jos si în dreapta si în stânga si de jur împrejur, largindu-si virtualitatile pâna dincolo de haosul imaginatiei. Este esenta ta, centrul tau cuprins de miracolul expansiunii, centrul tau mai mare decât tine si tu ramâi mai mic decât el, asa cum ar ramâne o sfera mai mica decât propriul ei centru expansiv. Centrul acela al tau nu stie de tine sau daca stie nu stie mereu. Nici de sine nu stie sau daca stie nu stie mereu. Sinea are o lege a ei care nu poate fi asemuita decât cu vastitatea fara egal a universului.
REPERE CRITICE